Colecția „Sburătorul literar“
Casa Lovinescu, București
Revista Sburătorul apare pentru prima dată la București, de la 19 aprilie 1919, la 7 mai 1921.
În toamna aceluiași an, pe 17 septembrie, apare din nou, dar într-un alt format, cu titlul Sburătorul literar. Revistă literară, artistică și culturală, până pe 22 decembrie 1922.
Colecția de față, disponibilă online, conține cele 52 de numere apărute între septembrie 1921 și decembrie 1922.
Notă: Colecția digitală reproduce exemplarele din Biblioteca Casei Lovinescu, București. Numerele 8, 28-32, 36, 41, 42, 52 provin din arhiva digitală BCU Cluj
„Sburătorul este o revistă pe care tocmai miza estetică o ferește de segregaționismul practicat de multe alte reviste ale epocii. Fără un program estetic bine precizat de la început, publicând scriitori din generații diferite și cu diverse orientări literare, propunându-și să cultive literatura valoroasă indiferent de orientarea ei ideologică, sprijinind apoi scriitorii tineri, impunând câteva nume mari ale literaturii interbelice, precum Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Ion Barbu, orientând literatura spre obiectivare și urbanizare, promovând opțiunea estetică a criticii literare, Sburătorul este o revistă esențială în evoluția literaturii române și, nu în ultimul rând, este spațiul în care E. Lovinescu și-a rafinat stilul și unde și-a prezentat multe dintre teoriile care vor imprima literaturii romane direcția spre modernizare.“
Bogdan Crețu, Sburătorul, în Dicționarul general al literaturii române
.
N-a existat niciodată o revistă română care, cu mijloace atât de puține și într-un timp atât de restrâns, să fi creat, din necunoscut, atâtea valori pozitive.
E. Lovinescu
(în ultimul număr al revistei)
