Un roman inedit al lui E. Lovinescu: Mălurenii

Manuscrisul ultimului roman al criticului literar și scriitorului E. Lovinescu – rămas neterminat – a trecut prin mai multe peripeții și a rămas până în prezent nepublicat. Într-o notă din mai 1943, acesta spune cu amărăciune:
„Moartea surprinzându-mă, am marele regret de a lăsa în stare de nepublicare cea mai mare lucrare a vieții mele: romanul Mălurenii.
Manuscrise sub forma întâia, cuprins în vreo opt caiete, este dus la sfârșit, copia lui redusă mult e făcută numai pe trei sferturi, aproximativ o jumătate e chiar bătură la mașină. Totuși, nu se poate publica nimic dintr-o lucrare care mi-a luat atâta muncă.”
Ceea ce știm, din mărturiile fiicei sale, Monica Lovinescu, e că foile au fost salvate de la confiscare și dispariție de însăși mama ei, Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu, în timpul perchezițiilor Securității, după război. Ele au fost trimise (prin valiză diplomatică) la Paris, iar după moartea Monicăi Lovinescu, prin voința sa testamentară, a căzut în sarcina criticului Nicolae Manolescu să le readucă în țară. Acesta le-a donat, prin dl Ioan Pintea, Bibliotecii județene George Coșbuc” din Bistrița-Năsăud.
În arhiva Fundației Humanitas Aqua Forte existau de asemenea însemnări colaterale (liste de personaje, de situații, planuri narative prescurtate etc.) privind acest roman, atât ale criticului E. Lovinescu, cât și ale fiicei sale, precum și pagini dactilografiate ale fragmentelor publicate deja în presa vremii sau care ar fi urmat să fie alăturate corpus-ului de texte din manuscris.

Cu ocazia vizitei dlui Ioan Pintea, director al Bibliotecii din Bistrița-Năsăud, la Casa Lovinescu din București, a apărut ideea de a pune laolaltă tot acest fond și a ținti către o eventuală publicare a acestui roman încă inedit. Manuscrisele au fost deja transcrise prin grija doamnei Dorina Maria Munteanu și urmează să fie înaintate unui editor.
Deocamdată postăm manuscrisele online, cu permisiunea Bibliotecii Județene „George Coșbuc”, unde ele se află. Răsfoindu-le, munca asiduă a criticului în ultimii ani de viață ne apare într-o lumină impresionantă.