Fondul Lovinescu-Ierunca

Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca au strâns de-a lungul anilor o impresionantă şi foarte valoroasă arhivă a exilului.

După moartea Monicăi Lovinescu în anul 2008, legatarii testamentari (Gabriel Liiceanu şi Mihnea Berindei) s-au îngrijit de păstrarea şi transmiterea acestor documente către instituţii menite să le introducă în circuitul cercetării. Cantitatea impresionantă a acestui „Fond Lovinescu-Ierunca“ a cerut o mobilizare pe măsură.

Astfel, prin efortul Fundaţiei, ajutată financiar de Editura Humanitas, în anii 2009-2010 au fost făcute mai multe transporturi de documente (manuscrise, script-uri, publicaţii şi cărţi ale exilului, dosare de presă) din locuinţa soţilor Ierunca-Lovinescu de la Paris către Bucureşti, în principal către „Casa Lovinescu”, unde biblioteca de filozofie include acum un segment intitulat „Fond Ierunca”.

Multe alte cărţi din acest fond au fost de asemenea donate către Biblioteca Facultăţii de Filosofie din Universitatea Bucureşti.

Dintre documente, o parte a fost donată de către IICCMER, în septembrie 2011, care le-a publicat în format digital pe pagina Arhiva exilului românesc. Au rămas încă o seamă de alte documente de clasificat şi de organizat, fiind necesară o muncă arhivistică competentă. Printre acestea se află şi script-urile emisiunilor realizate de Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca la Radio Europa Liberă: Povestea vorbeiTeze şi antiteze la ParisRevista revistelor etc., cuprinzând cca. 15 000 de foi dactilo.

Dintre documente, o parte a fost donată de către IICCMER, în septembrie 2011, care le-a publicat în format digital pe pagina Arhiva exilului românesc. Au rămas încă o seamă de alte documente de clasificat şi de organizat, fiind necesară o muncă arhivistică competentă. Printre acestea se află şi script-urile emisiunilor realizate de Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca la Radio Europa Liberă: Povestea vorbeiTeze şi antiteze la ParisRevista revistelor etc., cuprinzând cca. 15 000 de foi dactilo. Acest script-uri sunt unicat, cuprind însemnările de mână ale autorilor şi cuprind emisiuni care, în perioada comunismului, au avut un larg ecou în România. Multe dintre texte se pretează unei viitoare publicări în volum, cert este însă că toate sunt de mare interes în cercetarea exilului românesc din aceşti ani. Prioritatea o constituie deci conservarea acestor documente într-o formă arhivată (inclusă fiind listarea şi organizarea lor) şi pe suport digital, apoi introducerea în circuitul cercetării de specialitate.